Sat Zboiu, comuna Greaca, 
                  judetul Giurgiu, 
 apartine ierarhic de Protoieria Heresti, 
               Episcopia Giurgiului
      Mitropolia Munteniei si Dobrogei

    Biserica satului Zboiu din comuna Greaca, judeţul Giurgiu poarta hramul Prea Sfintei şi de viaţa Facatoarei Treimi, fiind construitã, dupã cum este menţionat şi în pisania Bisericii, între anii 1889-1896.

                                               Rezonanţe istorice                                         
  
    Ca localitate, Zboiu a luat fiinţã (dupã spusele sãtenilor) în cea de-a doua decadã a secolului al XIX-lea, însă zona a fost populată încă din cele mai vechi timpuri. Arheologii semnalează pentru această zonă: perioada Eneoliticului (mileniul IV înainte de Hristos) - cultura Gumelniţa, ajunsă una dintre cele mai strălucite civilizaţii din ultima jumătate a mileniului V înainte de Hristos, aşezări geto-dacice - între secolele III - II înainte de Hristos, iar, de acum incolo pentru epoca Medievală (secolele VIII - IX după Hristos) - cultura Dridu, după tipologia ceramicii. Institutul Naţional al Monumentelor Istorice al Ministerului Culturii şi Cultelor, a inclus pe lista monumentelor istorice situl arheologic de la Puţul Grecii, aflat la sud de sat. Ceea ce a atras însă atenţia, este lacul Greaca, la nord de sat. Prima atestare documentară a lacului se leagă de anul 1526, din vremea domnitorului Radu de la Afumaţi a cărui soţie, Doamna Ruxandra, beneficia de toate veniturile realizate din exploatarea lui. Forma preponderentă de relief fiind „terasa", s-au impus culturile viticole, fiind pomenite în hrisovul lui Gavril Movilǎ din 27 august 1618, la sfârşitul secolului al XVII-lea, vinul de Greaca având deja, o reputaţie larg cunoscutǎ în Ţara Româneascǎ. Marele lac Greaca a fost desecat pe vremea comunismului şi transformat în terenuri agricole, rămânând totuşi o parte din vechiul lac, la nordul satului Zboiu, renumit între pescari pentru crapii de 5 - 8 kg. care se prind de obicei.

   Lăcaş Ortodox                                           
   Denumirea localitãţii Zboiu derivã de la cuvântul "zãvoi", care defineşte un spaţiu în care se regãsesc la un loc o micã pãdure şi apã, elemente pe care le regãsim într-un cadru natural de excepţie. Satul numără în prezent în jur de 90 de familii, în totalitate creştin-ortodoxe.
   Biserica din sat oferã multe detalii referitoare la ctitorii ei, sãtenii ce au locuit aici spre sfârşitul secolului al XIX lea care, într-o perioadã relativ grea, atunci când oamenii îşi construiau case din material rudimentar (pãmânt şi lemn), au reuşit sã ridice o bisericã din cãrãmidã, cu ziduri groase, iar dacã luãm în calcul şi dimensiunile ei ne dăm seama cã îşi trãiau credinta cu tãrie având un respect deosebit faţã de Dumnezeu şi de cele sfinte.
   Construitã în totalitate din cãrãmidã arsã, fãrã fundatie din beton, ci numai cu temelie de cãrãmidã ce coboarã pânã la adâncimea de 0,9 m, Biserica din Zboiu a necesitat mai multe intervenţii, ce au avut ca scop principal salvarea sa de la ruinã. Prin grija, râvna şi dãruirea vrednicilor ei slujitori şi cu participarea enoriaşilor, Biserica din Zboiu este o dovadã vie de credinţã şi trãire autenticã în duh ortodox.
   În decursul timpului, atât parohia cât si construcţia sfântului locaş de aici au suferit mai multe schimbãri. Parohia Zboiu avea un singur preot (ca şi în prezent) care locuia în casa parohialã construitã aici din dragostea şi cu jertfa sãtenilor. În perioada regimului comunist, casa parohialã a ajuns în paraginã, ca în final sã fie distrusã în totalitate de vitregiile vremii, iar terenul (care altãdatã deservea biserica şi preotul slujitor) a fost repartizat ca drept de proprietate, unor sãteni. Preotul era nevoit să slujească şi în satul vecin (Puţu-Greci), însã cu timpul, acesta s-a dezvoltat mai bine, motiv pentru care şi parohia s-a mutat acolo prin anii 1958-1960, satul Zboiu devenind filie în care se slujea o datã la douã sãptãmâni.

   La început de drum (Născută pentru a doua oară...)  
    Aşa au stat lucrurile pânã în februarie 2007, când prin purtarea de grijã a PreaSfinţitului Dr. Ambrozie, primul Episcop titular al noii Episcopii a Giurgiului, parohia Zboiu a fost reînfiinţatã începând cu 01.02.2007.
   În prezent, Biserica necesitã ample lucrãri de consolidare şi restaurare, fãrã de care Sfântul Lăcaş Ortodox nu poate dãinui. Tot acum se încearcã, cu ajutorul Atot Milostivului Dumnezeu, ca urmare a unui proiect initiat in 2007 de administratorul Lacasuri Ortodoxe @KSLCatalin, in persoana ing. pr. Ion Catalin,  ridicarea casei parohiale, a capelei pentru cei adormiţi, împrejmuirea cimitirului, dar mai ales revigorarea spirituală a oamenilor.


 


Doamne ajuta!  



conf. Platforma 1 LacasuriOrtodoxe @KSLCatalin_int-act.31.05.2008  Bucuresti/ Media Gallery (Chronicles) 1B3.