Pe platforma Lacasuri Ortodoxe, in rubrica de stiri 20.06.2008, v-am prezentat urmatorul articol, cu privire la icoana Sfantului Serafim de Sarov, aflata in Franta.
    Intre timp, asa cum promiteam, ne-a parvenit si istorioara acestei icoane:


Ziua portilor deschise la parohia Sfantul Serafim de Sarov, din Paris
     In dupa amiaza zilei de duminică, iunie 22, va avea loc "Ziua portilor deschise". la parohia Saint Séraphin Sarov (Sfantul Serafim de Sarov) şi Aparatoarea Doamna din Paris (91, rue Lecourbe, Paris 15e). Cu această ocazie se va purta o discutie despre povestea unei icoane mai neobişnuite a bisericii, care il reprezita pe sfântul Sérafim de Sarov, adusa din Rusia în 1922. Ea a fost trimisă Episcopului Euloge de catre Episcopul Sérafim de Orel, care a fost canonizat cu câţiva ani în urmă. Programul zilei "portilor deschise" va fi:
   - la orele14 deschiderea cu vizitarea bisericii si expozitiei (icoane, vânzările de cărţi religioase)
   - la orele15.00, cantece religioase cantate de catre corul parohiei
   - la 15:30, conferinta Jean-François Colosimo pe tema: "Dumnezeu în America, Dumnezeu în Rusia".
   - la 16:30 parintele rector Nicolas Cernokrak va vorbi despre viata din parohie. Se va viziona un film despre viaţa parohiei.

Scurt istoric al icoanei Sfantului Serafim de Sarov, din Paris:

De Jean Liamine

    Anul 1922 - În Rusia, oraşul Orel era în plină revoluţie, ca leagăn bolşevic.

    Zenaida, o tânără fată de douăzeci de ani, lua parte încă de când abia împlinise 2 ani, la viaţa cotidiană a mânăstirii de maici “In­trarea Maicii Domnului în Biserică”, din acest oraş. Locuia alături de maica superioară, egumena mânăstirii, Alexia (de altfel văduva Timacheff-Behring, născută la Poluektof). De fapt, maica egumenă s-a ocupat de educaţia tinerei Zenaida imediat după moartea prematură a mamei sale, astfel devenind practic maica sa adoptivă. Fata fusese practic promisă, printr-un legământ făcut de mătuşa ei, drept însoţitoare, unui nepot -   
Ivan Liamine (se vede că, deja, se rânduia aşa aflarea iconei la Paris – nota trad).

    Trecuseră aproape şase ani, în 1916, de când cei doi tineri fuseseră practic “legaţi”; însă tragicele evenimente ale revoluţiei i-au separat, astfel încât Ivan a plecat la Paris, unde Zenaida a fost şi ea chemată spre a se însoţii, aşa după cum făcuseră jurământul.
    Fata, care nu trăise altfel, decat o viaţă de mânăstire, a fost de acord şi, pentru prima oară, merge în sud-vestul Siberiei, la Tomsk (călătorind 6 zile într-un vagon plin cu bovine), pentru a-şi lua rămas bun de la tatăl său. Întoarcerea sa la Orel va dura mai multe săptămâni, deoarece rămâne blocată în Celiabinsk, întrucât traseul ei traversa linia armatei roşii, riscând chiar să fie împuşcată, dar Dumnezeu, ca prin minune, i-a scos în faţă câţiva prieteni (oameni de bine  - nota trad) care au ajutat-o să se intoarcă la Mânăstirea din Orel.

     Înainte însă de a porni spre Paris, a găsit de cuviinţă că nu poate lua o aşa hotărâre, fără să treacă, spre a lua binecuvântare, pe la părintele său spiritual şi duhovnic personal, Serafim, Episcop de Orel. Acesta i-a dat binecuvântarea călătoriei şi culmea, cu această ocazie, (programată cu ani în urmă), i-a încredinţat o icoană mare, a Sfântului Serafim de Sarov, în care Sfântul era reprezentat stând în genunchi, pe o piatră din pădure), icoană care s-a aflat dintotdeauna în biroul Episcopului.

    El îi cere tinerei să dăruiască această icoană, după ce va reuşi să scape cu ea, Mitropolitului Euloge, din Paris.

    Icoana, pictată pe pânză de către un călugăr din Optina, a fost deci scoasă din rama ei, învelită într-un ştergar, şi astfel, a ocrotit-o pe tânără pe tot parcursul călătoriei sale, prin toate controalele.

    Zenaida, în cele din urmă, se îmbarcă pe o navă de croazieră care pleacă din Sankt-Petersburg, condusă pe vas printr-o altă împrejurare ciudată (de unde se vede planul Lui Dumnezeu), de o altă mătuşă a logodnicului său, astfel părăsind pentru totdeauna patria sa.
    La sosirea în Paris, tânăra s-a întâlnit cu Mitropolitul Euloge şi i-a înmânat icoana Sfântului Serafim de Sarov.

    Episcopul Euloge a comandat imediat o ramă pentru aceasta şi a hotărât să fie aşezată spre închinare într-un paraclis aflat într-o frumoasă grădină a unei case studenţeşti, la nr 91 al străzii Lecourbe, în al cincisprezecelea sector al Parisului, acolo unde unii îşi imaginau deja o Biserică mai mare, cu hramul Sfantului Serafim de Sarov. Aceasta a putut fi construită în anul 1933, iar icoana se află în prezent, aşa cum Dumnezeu rânduise prin planuri numai de El ştiute, cu mulţi ani înainte, în această biserică.

Povestită nouă, de catre fiul doamnei care a adus icoana la Paris, Jean Liamine (trad.KSLCatalin) alaturi de invitatia deschisa a pr. paroh al Bisericii Sfantului Serafim de Sarov,  Paris, pentru a fi si noi partasi , "Zilei portilor deschise" , macar prin cunoasterea acestei istorioare si prin inchinarea in fata sfintei icoane.