|
Sfat de Pateric şi pentru... salariaţi!
Nemulţumiţi de slujba actuală? Vă doriţi un şef mai
bun sau să fiţi chiar dvs. şef? Sunteţi stresaţi că primele nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor sau... nu au apărut? Colegii de birou – nu tocmai simpatici? etc. etc. Putem prelungi
lista nemulţumirilor, adăugând, spre exemplu, comentarii de pe “desprefirme.com”, în mod concret şi real.
Bineînţeles că e libertatea dvs. să vă depuneţi
CV-ul la alte şi alte firme, să vă căutaţi un nou loc de muncă, mai bine remunerat (şi, de regulă, mai acaparator în materie de timp!). Dar dacă, totuşi, nemulţumirile dvs. nu sunt
într-atât de mari la locul actual de muncă, ba chiar aproape că nu sunt, încercaţi metoda propusă de Avva Antonie cel Mare, dezvăluită lui de înger din cer, trimis de la Dumnezeu:
- Munceşte şi te roagă! Iar mai munceşti, iar te
rogi, într-o alternanţă contrară delăsării, acediei, plictiselii... De ce să fie rugăciunea marginalizată, întrecută de muncă, dacă ruga este dar ceresc, ce uşurează munca, ce aduce spor?
De ce să fie ruga noastră doar o rostire în grabă de dimineaţă şi de seară, - când nu uităm şi de acest puţin -, de ce să nu fie un „condiment” pe întregul parcurs al zilei? Bineînţeles
că, la serviciu, e foarte puţin probabil să ai timp şi concentrare pentru o rugăciune lungă..., condiţiile de acolo nu permit. Însă o rugăciune scurtă, o invocare din suflet a
Creatorului, a Maicii Sfinte, a Sfinţilor, oricând se poate face.
Lucrează şi te roagă, sfinţind şi locul, şi lucrul –
şi, treptat, fiind sfinţit tu însuţi, prin ceea ce faci.
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi,
miluieşte-ne pe noi. Amin.”
Decalogul muncii, după Simion
Mehedinţi-Soveja:
1. Munceşte într-adevăr (cu seriozitate).
2. Repetă munca până ce ajunge deprindere şi
caracter.
3. Adaugă muncii iubirea (lucrează cu
plăcere).
4. Înalţă munca ta până la creaţie. (Sporeşte, deci,
munca ta până la hotarul unde începe creaţia originală, adică măiestria.)
5. Munceşte până la uitarea de tine (aşa ridici
munca până la sfera artei, şi faci un bine întregului tău neam).
6. Munceşte şi pentru alţii. (Numai atunci simpatia
pentru altul e curată, când vei munci pentru el, ca pentru tine însuţi).
7. Nu-ţi face ţie chip cioplit. (Adică nu te amăgi
cu un simulacru de muncă, pe care să o prezinţi altora drept muncă, pentru că ajungi să păcătuieşti şi ieşi din sfera caracterului).
8. Nu crede că poţi să furi munca altuia. (Dacă faci
asta, să ştii că te aşteaptă însutită pedeapsă...)
9. Nu risipi munca nimănui. (Nu fi risipitor cu
averile strânse prin munca altora).
10. Şase zile să munceşti, iar ziua a şaptea
odihneşte-te cu gândul la ceea ce-ai muncit şi, mai ales, la ceea ce-ţi rămâne de muncit, pentru a te apropia de ideal şi de marea armonie din viaţa veşnică. (Gândul cu plăcere la muncă e
un semn al sănătăţii sufletului tău.)
(după „Altă creştere, şcoala muncii”)
* Instantanee
Halmyris: pelerinaj surprins de Mirela Sova - Lacasuri Ortodoxe (click aici pt imagini)
|