Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a adresat ieri credincioşilor constănţeni un îndemn la ferirea de avort şi la protejarea vieţii.

   Cuvântul de îndemn a fost rostit după predica ţinută la finalul Sfintei Liturghii, oficiată la biserica „Sfântul Ioan Botezătorul" din Constanţa, cu prilejul sărbătoririi hramului.

   Ierarhul Tomisului a constatat o practică a credincioşilor neconformă cu rânduiala Bisericii Ortodoxe, şi anume trecerea pruncilor avortaţi cu premeditare pe pomelnicul de iertare a celor adormiţi.

   Mesajul a fost rostit în contextul în care Ierarhul Tomisului s-a referit la naşterea prin minune dumnezeiască a Sfântului Ioan Botezătorul, urmare a rugăciunilor părinţilor săi, preotul Zaharia şi Elisabeta.

   Ideea centrală a mesajului a fost aceea că orice avort este o crimă care nu poate fi iertată decât după o căinţă sinceră şi îndelungată, dar şi după salvarea altor prunci de la avort: „A ucide un prunc este mare păcat. Căci mama care şi-a avortat pruncul, l-a trimis pe prunc în iad. Este o mamă crudă, este rea. Că aşa a dorit ea, că ea l-a zămislit. Ea nu mai este mamă adevărată, este o criminală pentru că nu lasă un suflet, pe care Dumnezeu l-a trimis în pântecele ei, să trăiască nu numai mama e vinovată, ci şi tatăl.

   Cine are acest păcat al avorturilor, se răscumpără cu căinţă, cu lacrimi neîncetate, oprind de la păcat persoane tinere care încă nu cunosc gravitatea acestor păcate. De aceea, să luăm aminte la ceea ce avem de făcut şi Dumnezeu să vă lumineze să vă căiţi în viaţa aceasta, că după pragul vieţii acesteia nu mai este timp de căinţă."

   Totodată, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a precizat şi care este starea spirituală a pruncilor avortaţi: „un prunc care se naşte şi este botezat este răscumpărat. Dar un prunc care nu este lăsat să se nască, ci este aruncat ca un rău, deşi el are viaţă în el, este un prunc osândit la iad. El trăieşte în întuneric până mor părinţii şi Dumnezeu după aceea îl răscumpără, dar părinţii se duc în locul lui, că după pragul vieţii acesteia nu mai este timp de căinţă".