Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti

Nu avea nimic, dar şi ce nu avea i s-a cerut. A primit mucenicia.

   La confluenţa a trei râuri, Mezen, Ezeg şi Vazka, un ieromonah a fost trimis de episcopul său, pentru a ridica o mânăstire, la graniţa Mezenskului. În loc pustiu şi sărăcăcios, Iov, fiul lui Patrik Mazovsky, a sosit în anul 1614, reuşind să construiască o bisericuţă – de fapt cel mai elementar lăcaş de cult, în cinstea Naşterii Mântuitorului.

   Fără chilii, fără resurse, călugărul Iov era mai mult singur în slujire, pentru că puţinii fraţi care au venit să i se alăture în rugăciune şi nevoinţă mergeau să locuiască la rudele lor, neavând unde să doarmă şi nici ce să mănânce.

   Abia după ce ţarul Mihail Feodorovici (1613-1645) a dăruit mânăstirii pământuri şi permisiunea de a pescui, Cuviosul Iov a putut ridica o biserică mare a mânăstirii, cu chilii corespunzătoare pentru ucenici.

   Dar Sfântul călugăr nu s-a bucurat mult de toate acestea, fiind grabnic chemat la Domnul, astfel: pe când ucenicii erau plecaţi să cosească, nişte tâlhari au năvălit în mânăstire, pentru a o prăda. Erau convinşi că părintele ascunde o comoară, din moment ce a putut ridica o biserică falnică în loc pustiu. L-au găsit acolo numai pe stareţ, pe Iov. L-au chinuit în fel şi chip, neputând să creadă vorbele sale simple, că nu are vreo avere, că totul s-a clădit cu mila lui Dumnezeu.

   Mâniaţi, tâlharii l-au decapitat pe Sfânt, în ziua de 5 august 1628. Apoi au scotocit peste tot şi neaflând lucruri de preţ, au fugit. Când s-au întors călugării, şi-au găsit stareţul ucis. L-au îngropat cu cinste şi la mormântul său au început să se întâmple zeci de minuni. De aceea a fost cinstit ca Sfânt chiar de atunci, de către popor. Prima sa icoană a fost pictată în 1658, iar viaţa sa a fost scrisă în 1660, circulând în spaţiul rus.

   Peste moaştele Sfântului s-a ridicat o mică biserică, pe care arhiepiscopul Atanasie de Kolmogorsk a transformat-o în catedrală, cu hramul Sfântului Iov cel mult-pătimitor (sărbătorit la 6 mai) şi în cinstea Sfântului Iov de Uşelsk.

   În anul 1739 a avut loc canonizarea oficială a Sfântului, cu implicarea arhiepiscopului Varsanufie.

   În icoana sa, Sfântul Iov este reprezentat ca schimonah, având în mâini un înscris ce cuprinde cuvintele: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci ei nu pot ucide sufletul”.

   Pomenirea Sfântului Iov de Uşelsk nu este trecută în sinaxarele româneşti, acesta având mai mult o cinstire locală, în regiunea Arhanghelsk, Rusia, sărbătorirea sa fiind extinsă şi pe 6 august, nu doar pe 5.

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe