Lacasuri Ortodoxe: despre Icoane

S-a arătat episcopului care a ajuns Sfânt

   Episcopul Prohor al Rostovului (cu numele de schimonah Trifon) a fost, la data de 8 august 1314, martorul unei apariţii minunate. Ierarhul (canonizat ulterior, ca Sfânt, în Biserica Rusă) se afla în vizită pastorală, cu barca, aproape de Yaroslavl. Noaptea îl prinsese în afara oraşului, fiind nevoit să doarmă în cort, pe malul Volgăi, împreună cu însoţitorii săi. Spre miezul nopţii s-a trezit brusc, numai el, datorită unei lumini care-i pătrunsese până în cort. Urmărind-o, a observat o coloană de lumină, pe celălalt mal al râului. Până acolo nu exista pod, dar în chip minunat se alcătuise unul, tot din lumină revărsată. Mergând să vadă despre ce e vorba, episcopul a aflat în mijlocul luminii Icoana Maicii Domnului, neţinută de mâini omeneşti, stând în văzduh.

   Sfântul s-a rugat îndelung înaintea ei, după care, fiind coplesit de intamplare, s-a întors la cort, uitându-şi toiagul arhieresc lângă icoană. A adormit, neînţelegând exact, dacă a fost vis, viziune sau realitate...

   Dimineaţa, după săvârşirea Utreniei, episcopul Prohor a observat că nu are toiagul arhieresc. El şi-a amintit „viziunea” din noaptea anterioară şi a trimis pe însoţitori să-l caute pe celălalt mal al râului, unde aceştia au trecut cu barca. Printre copacii pădurii de acolo, servitorii au zărit icoana, cu toiagul lângă ea. Înştiinţat, sfântul a venit imediat, recunoscând că e vorba de icoana pe care o zărise şi el. S-a rugat iarăşi cu multă bucurie înaintea ei, hotărând pe loc ca acolo să se ridice o biserică.

   Într-o singură zi s-a construit biserica Intrării Maicii Domnului în templu, unde a fost aşezată Icoana minunată.

   Răspândindu-se vestea despre modul descoperirii ei, mulţime de infirmi au venit să se închine înaintea acesteia, vindecându-se. Sfântul episcop a hotărât, ulterior, ca lângă acea biserică să se ridice şi mânăstirea Tolga, numită astfel după un afluent al Volgăi, care se varsă în râu chiar în dreptul localizării icoanei.

   Mai mult, din 1392, Icoana a început să izvorască mir, iar în anii 1638 şi 1766 ea a izbăvit pe locuitorii din Yaroslavl de foamete (datorată secetei), prin rugăciunile care s-au înălţat către Maica Domnului din Icoană.

   În 1612 şi 1654 localnicii au fost salvaţi de epidemii, prin procesiune cu Icoana. Când mânăstirea Tolga a ars, în sec. XV, Icoana a fost gasită neatinsă de flăcări. Mânăstirea (iniţial de călugări, în prezent de maici) adăposteşte între alte odoare de preţ moaştele Sfântului Ignatie Brianceaninov.

   Ca zile de sărbătorire a Icoanei Tolga s-au stabilit: 8 august şi 18 iulie, fiind consemnate şi alte minuni realizate prin intermediul ei, între care vindecarea unei boli a ţarului Ivan cel Groaznic, care a contribuit la restaurarea mânăstirii după incendiu.

   Icoana este de tip „Eleousa”, în care Maica Domnului şi Pruncul se ating cu mâinile într-un gest de tandreţe.

   În prezent există mai multe copii ale Icoanei Tolga, făcătoare de minuni (vindecări, învieri din morţi, ocrotire de epidemii şi secetă). Una dintre aceste copii se află la muzeul de artă din Yaroslavl.

   Sfântul Prohor (Trifon) este cinstit la 7 septembrie.

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe