Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti

Când împăraţii se sperie de îngerul păzitor

    Sinaxarele ortodoxe străine amintesc în data de 11 august pe Sfânta Muceniţă Suzana (Sosana) Fecioara, al cărei nume înseamnă „crin alb”. Datele istorice adeveresc existenţa acesteia, ca Muceniţă, moaştele sale aflându-se la Roma, împreună cu ale tatălui său, preotul Gavinius. Amănuntele vieţii ei sunt învăluite în legendă.

   Educată în ştiinţele vremii şi în credinţa creştină, Suzana s-a hotărât să rămână fecioară, dedicându-se rugăciunii arzătoare către Dumnezeu. Virtuţile şi frumuseţea ei nu au rămas ascunse împăratului păgân Diocleţian (284-305), cu care familia Sfintei era înrudită. Acesta a hotărât ca tânăra cu însuşiri alese să fie soţie pentru Maximian Hercules, care împărăţea împreună cu el.

   Peţitorii trimişi, demnitarul Claudius şi fratele său, Maxim, ei înşişi rude ale familiei preotului Gavinius, după câteva conversaţii cu Sfânta şi cu tatăl acesteia, au primit Botezul creştin. De aceea au fost exilaţi de împărat, împreună cu soţia lui Claudius, Prepedigna, şi fiii săi, Alexandru şi Citius. Din locul de exil, ei se străduiau să ajute pe creştinii din închisori, trimiţându-le bunuri rămase din averile lor. În scurt timp au fost prinşi şi arşi în Ostia, lângă Roma.

   Suzana a fost chemată la palat, iar împărătesei i-a revenit misiunea de a o convinge să accepte căsătoria râvnită de Diocleţian. Cum şi aceasta era creştină în taină, a întărit-o pe Suzana să... nu accepte căsătoria cu un păgân persecutor.

   Mâniat de neizbândă, Diocleţian l-a îndemnat pe Maximian să o violeze pe fecioară, contrar oricăror legi ale onoarei.

   Pe când acesta a vrut să intre în camera fetei, noaptea, s-a speriat de strălucirea unui înger care o păzea pe tânăra aflată in rugaciune. Consecinţa a fost că Suzana a fost încredinţată celui mai crud persecutor din slujba lui Diocleţian, pe nume Macedonie, care a torturat-o fără succes.

   „Mă ofer ca jertfă Domnului”, repeta ea. Apoi fetei i s-a tăiat capul, în 296.

   Locul muceniciei a fost transformat ulterior în biserică, de către Sfântul Caius, papă al Romei şi unchi al Suzanei. După puţină vremei, preotul Gavinius a fost, de asemenea, martirizat.

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe